duminică, 28 decembrie 2008


Naşterea se-ntinde albă,
sfântă-n zori

Iarna la Varatec-26 decembrie 2008

Aici, cu liniştea-n sufletul pur,
mai adãst’ sub povara de vişin-rubin,
cu zile-calendar, din amurgul anului sur

îmi i-au amintirile sã-mi zidescã contur,
un ţãrm de sãrbãtoare flãmând,
cu untdelemnul Colindului luminând.
Acum, Pãdurea cu haina ei de nuntã,
îşi pâlpâie din trupul ei fiori.
Stelele pe cer, îmbobocite cântã
şi scuturã hlamide de ninsori,
Iar sfinte amintiri de-argint se cern,
cu Ingeri dalbi ce Naşterii se-aştern.
Aici, Pãmântul tot e alb, Grãdinã,
şi-a devenit un Betleem se pare,
iar cântã sufletul pe-ntreaga zare,
iar crinii se aştern culcuş pe tinã,
şi-n anii noştri ţesem scutece de astru,
din veşnicia lui Roşu, Galben, Albastru.
Acum, din râvna-i plinã de urare,
când ramurile-s doldora de daruri,
Pãdurea toatã e o sãrbãtoare,
iar Codrul plin cu omoforuri,
simte Duhul Pruncului ocrotitor,
cum intrã-n fiecare casã, în pridvor.
Aici, omãtul urcã la genunchi,
Naşterea se-ntinde alba, sfântã-n zãri,
copiii-n joacă, prinşi într-un mãnunchi,
ne aduc Colindul sfânt de sãrbãtori,
ningând cu sufletele lor de heruvimi,
peste Ieslea sufletului, Magi şi Serafimi.
Acum, Ingerii cântã, cuvintele albe-mirese,
în inimile noastre pãtrund înfometate,
Strãbuna Dochia într-un gherghef mai ţese,
zestre de nunţi la fiice şi nepoate,
râuri de cânt şi luminã curgând,
în oasele Strãbunilor mei tremurând.
Aici, Pãmântul se-nfãşoarã-n poezie,
cum Sfântul Prunc e înfãşat în astre…
Acolo-n Cer, în zarea strãvezie,
între porfirã şi brocard, albastre,
stã Maica Domnului cu mângâiere sfântã,
cu osanale, Cerul şi Pãmântu-o cântã.
(Tg.Neamţ, 26 Decembrie-2008)

Imn Sfântului Ierarh Vasile cel Mare


Dacă Atotsfânta Fecioara Maria, deschide cu binecuvântarea Sa Usa anului bisericesc, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, deschide prin harul Domnului, Poarta Anului Nou.
În lumina mirifică ce se unduieste pe hlamida Noului An, primul mugure seraphic, Vasile, ne pătrunde în suflet cu mireasma sa.
O, ce bicuvântare din înaltul cerului se adânceste în Colindul Rugului Aprins al Natiunii Daco- Române !
O, ce binecuvântare arihierească, lângă care se adăuga revelatia Mântuitorului !
O, ce binecuvântare împărătească, pătrunsă în virtutea Românului, care si-L are pe Dumnezeu Tată !
O, ce binecuvântare sfântă, ne restaurează dăruindu-ne mostenirii spirituale crestine !
O, ce binecuvântare heruvimică, ne deschide existenta profundă si divină a Natiunii noastre pelasge !
O, ce binecuvântare angelică, ne întâmpină cu bucurie, conferindu-ne puterea Sfântului Duh !
O, ce binecuvântare slăvită de Nasterea Sfântului Prunc, s-a asezat peste Noi ca o Cupolă a Dumnezeirii !
O, ce binecuvântare divină, ne-a nins sufletele cu mireasma iubirii lui Dumnezeu si a Sfintilor daco-români !
O, ce binecuvântare a Diminetii Vasiliadice, ne-a miruit gândul si inima întrezărind visul de a realiza si inaugura o Dacie crestină!
O, ce binecuvântare harică, ce nu se poate exprima prin cuvinte, ne dă măretia Sfântului Vasile de a purta în Sufletul Neamului lumina Icoanei sale !
O, ce binecuvântare regală, pătrunsă din adâncul întelegerii Ortodoxiei lui Iisus Hristos, ni s-a sălăsluit în această cântare Colind, dătător de viată !
O, ce binecuvântare înaltă ni se rosteste de mii de ani ca un testament al Iubirii, de îndeplinit !
O, ce binecuvântare mântuitoare, parfumată de mireasma trandafirilor Grădinii Măicutei Domnului pogoară în poala dalbă a lui Gerar !
O, ce binecuvântare hristică, ne cuprinde în Liturghia Sfântului Vasile pătrunzându-ne în suflete adevăratul sens al iubirii Maicii Domnului !
O, ce binecuvântare dumnezeiască, ne aduce Rugăciunea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, care ne scoate din toate ungherele răului si din toate cutele păcatului, deslegându-ne si botezându-ne cu harul său !
O, ce binecuvântare a Nasterii si a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare s-a cernut peste Natiunea Daco- Română, rupând zăgazurile Anului si Omului vechi, dăruind celor Noi, Omului si Anului, Nădejde , Har si Lumină !
O, ce binecuvântare liturgică, a Sfântului Ierarh Vasile, care toarnă în sufletele noastre zbuciumate izvorul dătător de viată al Credintei si Dragostei în Renasterea noastră Crestină !
O, ce binecuvântare Ierarhică, ne-a adus în dar adânca Recunostintă si Cinstire pentru Bunul Dumnezeu, pentru Fecioara Maria, pentru toti Îngerii si Sfintii si pentru Toti , cei care si-au tintuit fiinta pe Crucea Nemuririi Neamului Geto- Dac, al lui Andrei- Corbul Alb al Carpatilor !
O, ce binecuvântare voievodală, ne trezeste în noaptea senină, plină de taină si farmec, ca să transmitem vestea Cântării către toate semintiile Lumii, care să înteleagă si să se bucure de toate aceste Colinde îngeresti ale Nasterii, întru renasterea crestină !
O, ce binecuvântare milenară, ne aduce pe toti Acasă, bucurându-ne când, în acelasi timp, marea parte a Omenirii trece astăzi prin clipe de neliniste cumplită, când în multe, foarte multe locuri a început să se arate urâciunea pustiirii, acolo unde se merge spre nicăieri…
Fie ca Sfântul Ierarh Vasile cel Mare să aducă Natiunii Daco- Române, Patriei noastre, tuturor celor ce se bucură si tuturor celor ce suferă si lupta pentru biruinta si dreptatea noastră crestină, Nasterea si Renasterea mult asteptată !
Cinstire numelui Ioan



<>
( Psalm 24, 1)
<>(Luca 3, 16 )

Din acele timpuri, dar mai ales în aceste vremuri de înnoire creştinească, de reînviorare a Ortodoxiei, aceeaşi cu Fiinţa Naţiunii, mesajul Înaintemergătorului Ioan, de a pregătii Calea Domnului, a rămas viu, clar, prezent şi testamentar.
Salvat în chip minunat de Tatăl ceresc, de la genocidul pruncilor ordonat de tiranul Irod, Ioan este ales, chiar de la zămislirea sa, să-L prevestească pe Mesia Iisus Hristos :
<> ( Maleahi 3,1)
Un glas de tunet, picur de Luceafăr, înmiresmează tina din pustie :
<> ( Marcu 1,3)
Din pântecele maicii sale, primeşte binecuvântarea Duhului Sfânt, prilejuindu-i bucuria de a se regăsii în Mântuitorul său.
Chemat să se dăruiască Iubirii, Ioan a devenit Ales spre mărturie, ca să rămână dăinuire de Adevăr şi Lumină.
Sufletul lui înflorit de emoţia divină, a întâlnirii cu Dumnezeu, a rodit pe pământ Bucuria acelei regăsiri depline şi neschimbătoare.
Inima sa copleşită de prezenţa şi coborârea lui Dumnezeu în ea, ne lasă mărturia sfântă, care încolţeşte în noi mărturisirea sacră :
< Si îndată, ieşind din apă ( Iisus ), a văzut cerurile deschise (Ioan) şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
Şi glas s-a făcut din ceruri : Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit ! >
( Marcu 1, 10- 11)
Firea lui Ioan, crescută cu aripile credinţei şi iubirii, ne-a lăsat nouă Nădejdea spre agonisirea asemănării cu Dumnezeu.
Singurătatea fizică a Pustiei, i-a înfrăţit plinătatea sufletească, privilegiind naşterea fiecăruia prin Botezul Cuvântului, producându-ne simţirea şi puterea Duhului.
Ioan s-a dăruit pe sine Iubirii lui Hristos, în tot ceea ce a trebuit să fie :Înaintemergător, Botezător şi Jertfă, dăruindu-ne o existenţă liturgică.
Ioan, descendent al preoţiei geto-dace, a dăruit sublim şi accesibil înalta evlavie şi moralitate a nemuritorilor pelasgi şi totodată dumnezeirea Cuvântului, cu a cărui Lumină ne-a cuprins în harul Iubirii .
Binevestind Lumii Dragostea Logosului, Ioan a fost prezent în toată mărturia sa, ca cea mai scumpă mărturie de dragoste, a fiecărui cuvânt rostit : dăruindu-se şi dăinuind .
Binecuvântarea lui Dumnezeu, dragostea Maicii Domnului şi călăuzirea Sfântului Ioan Botezătorul să vă netezească paşii spre noul şi întru mulţi ani !

marți, 23 decembrie 2008

COLINDUL NASTERII CELUI PREA SFÂNT



Gheorghe Constantin Nistoroiu



Stăpână Prea Curată, ne-ai răsplătit pe noi fără vreo faptă, cu dreptul nostru sfânt la Înviere şi veacurile toate au cumpănit colindul zămislirii noastre.
( Psalm de Laudă Fecioarei MARIA )



Noi, Daco-românii asa ne-am stiut aproape dintotdeauna: un Colind neîntrerupt si o Sărbătoare continuă.
Colindul Nasterii Domnului e dăruit de bucuria sufletului, din lacrima inimii si e o Sărbătoare, care vine din adâncimi de izvoare de Dor, coboară din Har si cerne surâsul Cerului în Tricolorul nostru cel sfânt.
Colindul, împletit din creatie si frumos, din renasterea daco-română, e Sărbătoarea Nasterii Celui Prea Sfânt, Care ne-a rostit în lume, născându-ne mereu în nume si renume, e NUMELE la care toată lumea să se închine.
Colindul Nasterii Pruncului e Lumina ce pluteste ca un vis neîntrerupt de la începutul nostru, cu Mosii si Strămosii nostrii, cu muntii, cu fratii, cu tulnicele, cu mioarele, cu brazi si apele ce duc pretutindeni în lume amiezi de Sărbătoare.
Colindul Atotfrumoasei Fecioare Maria, cernut din Caierul frumosului Decembrie, a pornit gătit si blând pe coama carpatină pătrunzând adânc mai sus de fagi si stejari, printre brazii temerari ce-si flutură fruntile-n slavă, uimiti de focul umbrei albastre de cer, care-mbrăcase-n mătăsuri si aur Cuvântul, într-o Sărbătoare rotundă si azurie cât zarea.
Colindul Maicii Domnului însirat săgalnic, neslobod de dor e asteptat cu sufletul la gură de tâncii egali cu căciulile lor, cu straitele pline la sold, acoperiti cu ghergheful de promoroacă.
Colindul nostru daco-român, a cărui Iie a fost tesută la noi petală cu petală din mireasma Luminii în Floarea Dalbă a Nasterii Sfinte, de farmecul biruitor al Celui dintâi chemat Andrei, care s-a asezat peste ale noastre începuturi, unde pluteste sublim Sărbătoarea.
Colindul Preadulcelui Prunc cu vesnicia pe umeri ne flutură îndumnezeita armonie în clinchet de zurgălăi, ca inima noastră săltând în prag de nerăbdare să-L îmbrătiseze într-o repetată bucurie si să-L legene cu despletirile ei de har.
Colindul Măicutei Crăiese respiră în aerul de porfiră tresărind, când pasii colindătorilor înfloresc pe ulitele învelite în hlamida moale, din care fald cu fald ni se desprinde destinul legat de Vatră si de Altar.
Colindul nostru daco-român, ne-a trezit cu geana zorilor întoarsă spre Strămosii ce ne-au zidit Biserici scăldate-n borangic si fântâni în care fulgii norilor cuminti se văd coborâtori din Îngeri si din Stele.
Colindul nostru daco-român e tesut din cuvinte ce ard, ca sânul gândului pur, ale cărui rostiri sunt dorinte de azur ghemuite-n Candela blajină a crestinului care-i Acasă si-i Român.
Colindul Nasterii Domnului nostru ne aprinde-n simtiri, ca-n visul cel sfânt si sub urături de mângâiere, Îngerii coboară rând pe rând, neputând să mai adaste când Cerul se reavarsă peste noi.
Colindul Nasterii Preasfinte, ca o Flacără divină e un Arc polar de flori si jurăminte ce aduce daruri arzătoare din surâsul Celui mai presus de fire, ce ne-mbracă-n portul alb al sufletului Său vesnic în sărbătoare.
Colindul Măicutei Sfinte ne adună din tot ce e mai bun si stăruie cu fiecare gest frumos să ne gătim în suflet cu prinos din Vistieria Nasterii, pecetluindu-ne cu Vestea Minunată.
Colindul Sfânt din pacea cerească se asterne cu pasii trandafirii, peste dogoarea obrajilor Atotfrumoasei Marii, catifelati ca un surâs de petală dalbă, ce se resfiră peste sufletele noastre cu o bucurie sfântă.